Percepția și suferința singurătății

Pentru alte articole scrise de mine, vezi: https://comunicareanecreste.wordpress.com/

Percepția și suferința de singurătate nu au legătură directă cu numărul de oameni din jurul nostru, ci mai degrabă cu autenticitatea cu care ne exprimăm în lume. În săptămânile următoare, voi dezvolta această temă mai detaliat, dar pentru acum, vreau să te întreb: crezi că un călugăr din vârful muntelui se simte singur?

De când ne naștem, lumea ne este prezentată în moduri prestabilite: cum „ar trebui” să fim, cum „ar trebui” să arate relațiile noastre, cariera, pașii noștri în viață. Ce înseamnă să fii femeie sau bărbat? Cum arată începuturile iubirii și ce înseamnă o relație de lungă durată? Aproape toate aceste percepții ne-au fost transmise prin stereotipuri.

Pe măsură ce creștem, ne îndepărtăm de ceea ce simțim autentic, de felul în care percepem iubirea și ne simțim iubiți. Facem asta instinctiv, din dorința de a fi acceptați și integrați. Cu cât ne modelăm mai mult după așteptările celorlalți, cu atât ajungem să ne prezentăm lumii într-un mod diferit de cine suntem cu adevărat. În consecință, relațiile noastre devin mai puțin satisfăcătoare, pentru că atragem prieteni care nu ne validează autentic și care simțim că, poate, nici nu ne-ar fi prieteni dacă ne-ar cunoaște în profunzime. Nu înseamnă că asta ar fi adevărat – dar așa simțim.

Prin urmare, cu cât suntem mai departe de esența noastră, cu atât ne simțim mai singuri.

Pentru persoanele care au emigrat, această singurătate poate fi și mai accentuată. Ele descoperă că stereotipurile din cultura lor de origine diferă de cele din cultura în care trăiesc. Acesta este un argument puternic care arată că stereotipurile nu sunt adevăruri absolute, ci depind de cultura și epoca istorică. De exemplu, semnificația căsătoriei, a relațiilor de lungă durată sau a identității de gen s-a schimbat radical în ultimele trei generații. Asta demonstrează că nu este „în natura noastră” să fim într-un anumit fel – ci mai degrabă în normele culturale ale vremii. Studii precum cele ale Brené Brown despre vulnerabilitate și apartenență sau cercetările lui John Cacioppo despre efectele singurătății asupra sănătății mentale și fizice confirmă aceste perspective.

Când te muți într-o altă țară, te poți simți neadecvat în situații în care, în țara ta, te simțeai confortabil. Ce poți face în privința singurătății? Să te regăsești pe tine, la un nivel profund: ✔ Cine sunt eu cu adevărat? ✔ Ce îmi place cu adevărat? ✔ Cum mi-aș dori să fie prietenii mei? ✔ Care sunt valorile mele esențiale, pe care nu le voi negocia niciodată?

Pentru imigranți, acest proces poate fi chiar mai ușor. Având șansa de a începe un nou capitol, își pot crea un cerc autentic de relații, fără sentimentul că „lasă în urmă” prieteni care nu mai sunt pe aceeași lungime de undă. Există două tipuri de prietenii:

• Prietenii bazate pe iubire autentică, care durează chiar și ani în care nu te vezi și nu contează schimbările din viața fiecăruia.
• Prietenii bazate pe interese și contexte comune, care dispar atunci când drumurile în viață se separă.

Îmi place acest citat: „People always come into your life for a reason, a season or a lifetime.” Tu trebuie să descoperi cine este „pentru o viață întreagă” – și primul dintre ei ești chiar TU. Găsește-te pe tine, iar sentimentul de singurătate va scădea în mod radical.

Un alt factor important în relația cu singurătatea este conexiunea cu ceva mai mare decât noi, despre care multe studii spun că este principalul motor al fericirii și al stării de bine. De exemplu, Mihály Csíkszentmihályi a demonstrat în cercetările sale despre flow că sentimentul de împlinire vine din conectarea cu o activitate sau o misiune care depășește eul personal. Nu trebuie să fie neapărat spiritualitate – deși, pentru unii, poate fi de mare ajutor. Poate fi o conexiune cu natura, sensul vieții sau o misiune mai mare decât propria existență.

Dacă vrei să accelerezi acest proces de regăsire, scrie-mi și te ghidez cu drag.
📩 ramonacotruspsihoterapeut@gmail.com pentru română
📩 expatpsychotherapy@gmail.com .